Când părul auriu dăruit de soarte
Frizerii nu-l profanau tunzândul
Să-l poarte cineva ca ea mai departe
Chiar încântare podoba ani de-a rândul
Obrazul ei cu harta altor zile
Când farmecul e ca floarea acum
Creșterea strângea, nu inutile
Atât în rest simplu pe chipul de drum
Dar el reânvie vremi de odinioară
Și nu veșmintele noi de strai furat
Din vara altuia nu-și face vară
E demn de strălucirea chipului curat