Bagă nene lene-n mine, 'mi-este rău și mi-e rușine
De la douăzeci de ani trece timpul trec și bani
Încă unu fac treizeci ce să zic nu mă vedeți
Că tot umblu cu noroi și cu răni chiar printre voi
Nimeni n-o să-mi vad' vreodată toată fața nemișcată
Toată vara diluată și uitată, minunată,
Fiecare unghi, mișcare, fiece lumină doare
Nu există întregime.
De-asta rag printre bucăți și mă-ntreb de nu mai poți
Simt o vagă adâncime în confuzie, în fine
Știu că mama e bolnavă
psihic, numai ea nu știe
Și mă-nnec și vreau să mor
Dar e trist în dormitor.