în sobă focu-nfulecă iar lemne
de iar m-aduce-n sapă de povești
de ger la geam de gheață floare semn e
tu basmul din hârtii să nu-mi ferești.
spre-a iernii tihnă-s toate să ne-ndemne
și bine-mi e-n odaie că îmi ești,
în sobă focu-nfulecă iar lemne
de iar m-aduce-n sapă de povești.
e sfadă-n cer, venind zăpezi pesemne
pe geam pământul încă spân privești
și de-așteptare sub cuvânt mi-albești
că-n zicători de iarnă-n vis solemne
în sobă focu-nfulecă iar lemne