Cum îți spuneam chiar ieri, uitând de mâine,
E prea plăcut o floare să miroși,
Să urmărești albina când zboară după pâine
Și să te joci cu norii albaștri, nisipoși.

Să construiești din ei focare de motive,
Să arzi și să cutreieri prin clipe îndelungi,
Să-ntinzi peste culori însemnele votive
Și să respiri dorința când, seara, o ajungi.

Și azi îți spun, uitând cu tot de  ieri,
Că e frumos și tandru să cânți despre iubire,
Să îți dezlegi din suflet orfanul colier
Ce-n admirare ține scânteia din privire.

Cum îți voi spune mâine, uitând eternul azi,
E chiar plăcut să-ți amintești că uiți,
Să te ridici din umbră și-n ea să nu mai cazi,
Să treci, râzând prin timp, grelele  punți.