Rădăcina rădăcinilor mele
(9 mai 2019)

Casa părintească este rădăcina rădăcinilor mele;
Acolo, copilăria mi-a întins mâinile pentru despărțire.

Timpul insista să trec în vremurile următoare,
Am tot trecut, până m-am îndepărtat de părinți.

Nu știu cum e Paradisul,
Dar inima lui a rămas în sufletul lor.
Ridurile le sunt nevăzute,
De parcă ar avea tâmplele de piatră.

Cât despre tata,
Nu l-a surprins nici moartea:
Avea brațele însângerate de maci și spice,
Iar în palme îi creștea grâul, ca o pâine dospită
Pentru iertarea morților noștri.

Era la fel ca mai-nainte;
Zâmbea în ruga lui tăcută
Și călca, ușor, peste morminte.

Publicată de Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019,
cartea Cuvântul deschide gândul omului