toată vara și toamna întreagă
pădurea și-a strâns cu grijă izvoarele
le-a adunat sub coasta dealului
le-a dat culorile cerului și le-a tras sub pământ
cu urmele lor cu tot
în liniștea caldă a Sudului
și acum iată-le aruncând cu putere pământ și zăpadă și pietre și crengi
cu bucurie căutându-se și unindu-se
izbindu-se de trupuri de copaci și de pietre
până la matcă, până la albia odihnitoare
aruncându-se la picioarele noastre și vorbind cu noi
într-o limbă atât de cunoscută
știută din vremea când apa maicilor noastre ne era îmbrățișare
cetăți de apă vorbitoare sunt femeile câteodată
și pentru fiecare dintre ele rămâne câte un anotimp secret
declanșat de strania recunoaștere a detaliilor
în liniștea caldă a sudului