Ghiocel de catifea
Cu petale de aba
Și ață de pe mosor –
Mărțișor.

Îngerașii de rubin
Cu beteală prinsă-n clin
Cântă-n cor –
Mărțișor.

Dreptul Florii la Cuvânt

Nu-i cere florii doar să tacă-n soare,
Ea are dreptul sfânt de a vorbi,
Prin mireasmă, prin taină și culoare,
Despre ce înseamnă, simplu, a iubi.

Ea nu-i un obiect zidit în glastră,
Ci o revoltă-a vieții spre înalt,
O fereastră deschisă spre fereastră,
Un elan de lumină și smalt.

Și dacă omul fuge de poveste,
Ea strigă prin petale: „Eu sunt vie!”,
Căci frumusețea e singura veste
Ce ne mai leagă de veșnicie.

Vorbește, floare, despre cultul sfânt,
Al firului de iarbă ce nu piere,
Învață-ne că pe acest pământ,
Iubirea e singura putere!


Camelia Opriţa: din cartea bună de tipar: Broderii cu poezii pentru copii