Despică-mi aripile din spate
Ca frunzele din ram în toamnă,
Ca fluturii din primăvară,
Ca malurile dintr-un val.

Și-mi lasă să îmi duc ca cioturi
În carne a lor rădăcini
Pentru atunci când voi cădea
Din mine în alte risipiri.

Veacuri de vierme mie îmi întinde
Și mă întoarnă în raza cea dintâi.
În ultima lumină mă îmbracă
Și-n orizontul fără căpătâi.

Lipsit de zbor să cad și să vizez
Că mă înalț adânc în alt adânc.
Din carne îmbumbând să-mi crească
Miezul celor dintâi petale.