Celor care încă mai cred că un cuvânt poate opri un război și un trandafir poate salva o viață.
Pentru generațiile ce vin: să aveți libertatea mereu în mâinile voastre.

Dreptul Florii la Cuvânt

Nu-i cere florii doar să tacă-n soare,
Ea are dreptul sfânt de a vorbi,
Prin mireasmă, prin taină și culoare,
Despre ce înseamnă, simplu, a iubi.

Ea nu-i un obiect zidit în glastră,
Ci o revoltă-a vieții spre înalt,
O fereastră deschisă spre fereastră,
Un elan de lumină și smalt.

Și dacă omul fuge de poveste,
Ea strigă prin petale: „Eu sunt vie!”,
Căci frumusețea e singura veste
Ce ne mai leagă de veșnicie.

Vorbește, floare, despre cultul sfânt,
Al firului de iarbă ce nu piere,
Învață-ne că pe acest pământ,
Iubirea e singura putere!



Puterea de a fi o floare

(Fragment de poveste pentru inimi mici și mari)
Oftând, florile i-au spus iepurașului:
— Fiecare dintre noi poate părea departe de drumul pe care ne-am dorit să fim, dar amintește-ți, micuțule: floarea este versetul dulce al pământului.
Ea are inima cât o scânteie și este adevărata cântare a cuvântului. În fiecare floare, o lume întreagă își face încercarea — cuvântul pentru care ea a primit darul nașterii.
Atunci, totul în jur devine o uriașă resursă de lumină, despre care n-ai bănuit vreodată că ar putea fi lumească. Este ca elanul primăverii, când ramurile hrănesc aerul cu miresme dulci. Pentru că, vezi tu, și floarea are dreptul ei de a vorbi despre viață și despre cultul frumuseții.

Camelia Opriţa: din cartea -Povești Din Călimară