între pat și singurul geam al camerei
singurătatea își face de cap,
monotonia
încurajată de frigul
din calorifer
mă zdrobește pe nesimțite,
primăvara întârziată cu muguri înghețați
doboară recordul la răceală
sezonul rece își prelungește existența,
imaginea familiilor fericite
locatari ai apartamentelor strânse
ca într-o nucă
cu compartimente distincte ale urii
din care alungată este
intimitatea
se fărămițează straniu,
poți să-ți tai tălpile cu fiecare pas făcut în afara ființei
de parcă te-ai rătăci într-o pădure de beton,
nopți de veghe clădite cu nesomn
devin monumente urbane ale spiritului rătăcit,
stelele se prăbușesc în noi.