Drag mi-ar fi și un perete,
De-ar vorbi, de-ar asculta...
De cuvinte îmi e sete,
Liniștea-i povara mea.
Când cu drag vorbesc cu tine,
Nu zâmbi și nu spera;
De-ai fi om, de-ai fi perete,
Eu la fel m-aș comporta.
N-am ceva să spun anume,
După vorbe doar ascund
O tristețe fără nume
Și fantomele din gând.