singură mă simt în bizara mulțime
o mască râde când altă mască plânge
dezamăgirea crește mult în lățime
căci timpul e haotic pătat cu sânge.

acum nu am ce să fac decât să mă rog
să răspândesc speranțe la tot pasul
am băut lumină primordialul drog
la poarta cerului să-mi răsune glasul.

nu vreau să cred că Dumnezeu doarme
lăsând lumea în beznă să rătăcească
zilnic se înmulțește producția de arme
bucuria are gust aspru de iască.

o lume a minunilor vreau să străbat
dar și pe sfinți demonul i-a schimbat.