La apus, lângă fântâna stearpă, citeam.
Pentru a avea de unde crește, soarele
Se ascundea în carnea orizontului.

Greierii pământului vibrau în auz.
Eu citeam despre similitudini și origini.
Încet, încet seara devenea noapte.

Și mă grăbea sfârșitul zilei să îmbrățișez
Cuvântul cărții pentru a-l preface
În aripi risipite plutind în stoluri.

Scheletul împietrit al fântâni tăcea.
Citeam despre asemănări și deveniri.
Apusul ca un tăciune purta soarele.