Când te privesc te văd ca pe un cuvânt
Care a fost de prea multe ori rostit.

Îți așezi în palmă chipul și te lași uitată
De gânduri, de lume, de tăceri ca o stâncă.

Vin și plec spre a te privi cum aștepți
Tăcerea să te cuprindă pentru a te auzi
Cum ai să îmi răsari în privire mereu.

Și mi te imaginez zvâcnind.

Cuvântul în care te-aș cuprinde curge.

Te privesc pentru a-mi rostui fraze întregi
Despre cum tăcerea pe care o porți pe chip
Așteaptă cuvântul care să fie rostit
De prea multe ori ca întâia dată.