o pasăre cade din urechea mea
înaltă și subțire
an de an a crescut din octavă în octavă
a cântat frumos ca să-și merite cuibul
lângă timpanul meu
lângă urechea dinăuntru
unde m-a învațat să îmi țin echilibrul
ea care se ține drept între cer și pământ
m-a învațat să calc pe toată talpa piciorului
să țin mâinile deasupra capului ca un dansator pe sârmă
să cânt de dor
de durerea de a fi om
de bucuria de a nu zbura
cu pământul moale sub căpătâi

o pasăre cântă
iar ornicul ciupește strunele timpului
în aval pe apa uitării -
o pasăre e pocalul din care beau