În preajmă-ți mă ții
să-ți semăn în nimic și-n ironic
și-n oase-mi plonjezi
ca un sâmbure iarna.

De friguri s-aud ca de-un drog
odinioară trosnind
și-un catarg, noaptea-n somn,
cu chelitu-i rânjit
să te scalde de-un râs.

Te am atins în ceva
ce-n confuz se învăluie a șoaptă,
altfel cum aș pleca
și de scârba nicicui
să-mi aduc o părere de rău prin aminte
și cumplit, și dovadă ai fi,
c-a trecut odinioară prin tine
ca un bronz, de pe-o broșă,
sub plug sângerând.