Poetul plânge prin cuvinte
Și de la ele plângi și tu
Dacă în suflet și în minte,
Trăind un fel de deja vu,
Resimți și tu tot ce el simte,
Poetul plânge prin cuvinte.

Poetul plânge prin silabe
Prin iambi, trohei sau prin dactili
Ce-ating mereu punctele slabe,
Făcând pe cei mai tari, fragili,
Transformă lacrimi în podoabe,
Poetul plânge prin silabe.

Mai plânge și prin prozodie,
Prin ritm, prin metrică, prin vers,
Durerea lui e-o melodie,
Cea mai frumoasă-n univers,
În care se păstrează vie
O lacrimă ce nu s-a șters.

Poetul plânge-ntotdeauna
În inima care iubește
Iar celui ce-a-nfruntat furtuna
Speranța-n suflet i-o sădește,
Poetul plânge-ntotdeauna
Cu ochii celui ce-l citește!