Ne-am încordat fiecare centimetru din trup
și ne-am întins peste prăpăstiile din ochii celuilalt.
Niciun punct nu a rămas descoperit,
nu a rămas al nimănui
în noaptea pe care o respiram adânc.
„Atinge-mi infinitul”, mi-ai spus.
Și am lăsat vulturii din visele de demult
să-și planteze ghearele, să-și înfigă pliscurile
în umbrele aruncate peste tot de trupurile noastre.
Ne strecuram prin visele de demult
ale celor care ne-au uitat înainte să ne cunoască,
și cădeam, și cădeam
în regăsitele osuare din ochii celuilalt.