Briza de toamnă umblă frunza în cădere
Tremură-n vânt copacu gol lipsit de ele
Storcându-mi verdele rugina curge-n vene
Anunță iernile sortite vieții mele

Se plimbă soarele vărsând lumină rece
Alungă zilele scurtându-le să plece
Caută nopțile visând să mă înece
Furându-mi zâmbetul tristețea mă petrece

Norul umbrește amintirile flămânde
Udând privirile cu lacrimă le-ascunde
Ploile caută absențele-n secunde
Lăsându-mi timpurile reci să mă inunde

Plutește ceața învelind orbă speranță
O țesătură din tăcere și distanță
Umblând cărările pierdute fără șansă
Încurcă pașii abătând drumul spre casă

Toamna bogată o adun într-o cămară
Întemnițând lumini vremelnice de vară
Stau pe-ntuneric așteptând o primăvară
Pierzând culorile sentința mă doboară