într-o slovă mistică de m-aș ascunde
tristețea sumbră să nu mă găsească
aș pluti ca lebăda pe albastre unde
adânc pătrunsă de dragostea cerească.

nuferi galbeni mi-aș lipi pe aripe
și aș zbura departe de anxietate
aș împleti lumini albe în clipe
grele apăsătoare de singurătate.

nu împovărăsc cu suspine timpul
pe care-l mai am de petrecut aici
sonete romantice am sădit în câmpul
prin care zboară noaptea licurici.

desțelenesc de scaieți anotimpul
să-mi scap sufletul de spaime și frici.