prin suflet trec furtuni anxietăți
mai erodează maluri spre aval
aluviuni de spaimă- visceral
pătrund în cord străbat singurătăți.

n-am irosit sentimentele-n van
penița-n sânge am înmuiat-o când
simțeam că-mi treci prin fiecare gând
cu optimismul tău cel năzdrăvan.

de nu-ți mai amintești al meu poem
ce ne-a unit altul am să-ți dedic
și-ți jur că eu n-am risipit nimic
păcatul meu e c-am iubit extrem.

ador zile de toamnă calde prietenoase
când lumina iubirii pătrunde și-n oase.