Unduios, usturător
Îmi bate pulsul tău în glas,
O vorbă risipită-n zbor
Se-așează pe grăbitul ceas.

Și n-am putere să vorbesc,
Doar gem cu jale după buzele-ți roșii
Și după macii vioi de mai devreme tânjesc,
Și îmi aduc aminte cât de calzi ți-s ochii.

De n-ar fugii timpul nepăsător,
Aș sta tăcută în maiul meu iubit,
Când nu simțeam un strop de dor,
Când aripile-ți protectoare de hazarde m-au ferit.

Acum acasă e-un hazard,
Nu mai aud nici păsări cu glasul colorat
Și râul de pe partea dreaptă a casei a secat,
Și am murit… și nici măcar nu ți-a păsat.

Din alte culmi de lume vie,
Mă voi forța să-ți cânt, când te-ntâlnesc,
C-am vrut, dar nu a fost să fie,
Să mă iubești, să te iubesc.