Am fi putut să-mbătrânim în doi,
Să pot să îți sărut umerii goi
Iar tu să-mi mângâi creștetul albit.
Am fi putut să-mbătrânim iubind...

De ce îmi ești precum o floare rară
Ce din suflarea-mi tristă vrea să piară?
Vrei să mă lași dar pradă doar tristeții
În anii cei mai dulci ai tinereții?!

De ce nu-mi vii să îmi rostești în șoaptă
Că mă iubești dar cum a fost odată?..
Eu să îți mângâi sânul tău cel dulce.
Sunt răstignit!Al tău Iisus pe cruce!

De ce nu-ti lași sufletul să respire
Și să primească-n dar a mea iubire?
Spune-mi:De ce inima mea nu are
În ochii tăi cei verzi nici o valoare?!..