În liniște,
doi porumbei stau pe bloc.
Liftul coboară
Clitemnestra țipă de gelozie
un copil se împiedică
dar porumbeii nu par să se miște.
Se taie o brânză
un vecin se roagă
altul nu ține post
iar Mihai, ascuns printre biciclete, învață ce e ăla un sărut.
Măduva lor fragilă este, de fapt, cheia de boltă.
Se sapă o groapă
Mara iarăși plânge
și o babă dă din mână ca să alunge porumbeii.
Ba aplaudă, ba strigă,
de parcă a uitat să mai viseze.
Mare i-a fost mirarea
atunci când cei doi și-au întins aripile spre cer
iar balconul ei a încetat să mai existe.