Pârjol în bălţi e-a vântului turbare
Zadarnic însă-i în odăi şi-n cripte
De vifor umbra are buze fripte
Rostind enigma ce-n cunoaşteri doare.

Şi frigu-i moale, rătăcind de scripte
De-n cuget n-are leac la întrebare
Pe unde sania o să coboare
Când dorm zăpezi în nefiinţă-nfipte.

Abia se uscă zloata-n vijelie
Ca din cenuşă că renaşte-n ploi,
Potopul de păcate să ne fie.

Şi parcă vine vremea de apoi,
Furtuna nu jeleşte în sicrie
Da-n raclă-i ce-a rămas din om, gunoi.