Ai plămânii două ghinde
Când te așez ușor pe spate
Fructele să îți culeg
Între buzele-mi flămânde
De căpșuni și mere coapte...

Apoi către văile-ți fecunde
Cu patimă mă îndrept,
Către izvorul cu miere
Printre chakere profunde
Respirând adânc din piept...

Brusc iar pică două pere
Când deasupra-mi te apleci
Și cu săruturi drăgăstoase
Mă așterni pe-ntregul trup!

Plete-ți blonde, mătăsoase
Mă-nfioară într-o clipă
Ca dintr-alta să mă rup,
Înălțându-mă spre sfere
Precum fumul dintr-o pipă...

Sânii tăi ca două stele
Se topesc-Se sting în mine!
Strânși în dulcea contopire,
Buzele ni se frământă
Strălucind prin întuneric...

Umbre care nu cuvântă
De pe ziduri ne îngână
Trasformându-ne atmosferic,
Când adânc rămân în tine
Mii de aștri care cântă!

Emilian Oniciuc-22.09.2020
Revizuit: 16.02.2023