oraș
însuflețit
de câteva raze de soare//
umbre de doruri
clătinând
frunzele plutitoare....

întorcând capul
spre fata de la
fereastră...//
amintire artistic înrămată
a unei tinerețe
fragmentate.

frumusețea unui suflet candid,
pitită după un strop de
bunăvoință...//
atinsă de un zâmbet prietenesc,
se deschite
ca un nufăr.

zăpezile-s departe...
în rumeguș
se afundă diminețile //
Iordanul, privind înapoi,
rememorează faptele
vitejilor din vechime.

deschisă-i cutia pandorei,
inimi – topoare din piatră,
hrănite cu ură,
sparg temelia vieții//
aluviuni de mesaje antiumane
vin spre mal.

etichete de identificare
la soldați, arme, copii și
pachete cu mâncare.//
pentru mercenari și mașini
războiul e o rutină.
timpu-i sub copită.

ecouri duse de vânt:
conduși de Iosua,
au părăsit lumea pământească//
cineva a obsevat nava baychimo
prin centrul orașului
de 15 minute.

teoria simulării face valuri;
frânturi de informații
modifică structura atomului//
observatorul e-ndepărtat,
iar
vrăbiuța-i o simplă linie de cod.

vremea și omul, sub control;
fulgerele-ntunecate luminează
proiecțiile holografice ale-ngâmfării.//
de la butoane,
programatorul
se simte minunat…

omul, între
randament și consum,
poartă povara grijilor zilnice.//
bătăile ceasului
măsoară distanța
prin torul temporal.

prin gânduri și fapte,
cetăți ale infernului sau ale raiului
se ridică-n inimi/
universurile parțiale reunite
recalibrează
realitatea.

fiecare centimetru urcat
e stropit cu mii de jertfe
de sânge.//
să ne-ncingem cu sfoara
martirilor nostri,
pentru a nu pica de pe
scară!