și-n tăcerea nopții,
ațâțate de ură
erau armele noastre.....
- verifică prețurile!
oglinzi de piatră
absorb uscăciunea
vocilor răgușite...

răceala
zidurilor noastre
o simțim până la oase....
- oamenii se vor întoarce,
asemenea păsărilor,
la vechile cuiburi?
prin copaci,
numai liste de cumpărături...


jeleuri gri cu nanoroboți
îs aruncați în dansul frenetic
al frunzelor,
luate de vânt....
-ai grijă prietene,
cui îi dai mâna!
afacerile de circ-
în ziua de astăzi,
prosperă....

rapoartele făcute
mai marelui zilei,
spovedaniile pe muchie de cuțit,
toate închid cerurile.
-vom traversa marea vâltoare?
profetul în alb
explică cum faeton
înspăimântat de-nălțime
pierde controlul.....


destine-mpletite
într-un triunghi al puterii...
cercuri de interese îngrămădite-n
semicercul de sub coș....
- a calculat cineva aria?
poporul mut și orb
înalță osanale
ziditorilor de imperii

rupturi în țesătura
cuvintelor strămoșești...
trăitorii au părăsit cetatea;
prin biblioteci,
crivățul țipă a jale.
-unde-i fericirea?
descifrând sensul, găsim balanța.

din când în când,
mai aruncă-n scârbă
și câinilor câte ceva.....
-vom merge la petrecere?
visele noastre, la umbra tulipierilor,
plutesc
asemenea algelor.

zâmbind, preotesele
închid cartea.
sub greutatea inelelor lor,
vremea-i cam tulbure.....
-cine va deconspira flagelul?
din vârful turnului,
un nebun-o ploaie măruntă
din baloane de săpun,
lansează.

mergând spre interior,
drumul se bifurcă.
-cine e mai bun:
cel ce risipește din ce nu a strâns,
sau
cel ce-adună fără să strângă?
roșcovele-s
mai întăi dulci,
apoi iuți.

Constantin Noica a răspuns:
e mai aproape de Dumnezeu,
cel care are-n inimă
nițică iubire.