După tine rămân cuvinte neștiute și neștiutele
silabe ale neînțeleselor nume
se întorc către mine
și tu nu îmi poți lua apărarea
pentru că tu ești fără apărare în
fața ochilor celorlalți
tu singură nu îți poți ierta sentimentele
tu singură nu poți uita cum e să alergi
printre obiecte și atâtea obiecte te privesc
azi impasibile
și mâine devine ca ieri o zi solară
și ieri devine altceva dintr-un întreg
pe care îl recunoști în fiecare trăire
în fiecare pas pe care îl faci fără să obiectezi
ești o formă neregulată a unui obiect
creat din sinonime și tu
nu te mai poți revedea în cuvinte
și tu nu te mai poți desena aievea
pentru că pe nisip rămâne o umbră
umbra ta îmbrățișată de neștiute
necunoscute cuvinte
eu îți șoptesc numele pe silabe
mă despart în alte culori
și nuanțe diferite se disting între pietre
și pietrele se așază peste minute
și minutele peste secunde
după mine rămâi tu neștiută
singulară într-o pluralitate de incertitudini
și tu iubești azi mai aprig ca ieri
și tu te răstești la tine fără să știi
că iubirea ta este goală de sens
tu te deschizi spre stânga și zâmbești
nu știu cui pierdut între cuvinte absurde
eu mă închid spre dreapta
nu știu cum regăsit între figuri de ceară
și amândoi ne uităm lung către nu știu ce
eu rămân după cuvânt să rescriu
cuvinte trăiri bucurii
tu rămâi după sentimente
cu sentimentele legate unele de altele
ca azi de ieri
ca mâine de acum
departe unde tu te regăsești în mine nevinovată privind cum se îngheață
cuvinte noi mărturisiri de sensuri.