ziua devine din ce în ce mai anevoioasă.

nevoia de somn se împarte

între tine și călătorii din autobuze.

printre ei se văd
copii în robe citind poezii despre moarte.

noapte în parfumul de gențiană al copilăriei.
copilăriei traumatizate.

cu insecte strivite la piept
cu insecte
zburând amenințător în preajma cerdacului.

și e despre vise.
întodeauna
vise în amiaza mare
în care soldații nu se mai împușcă .

e despre
cum mașina nu știe
unde să te mai ducă.

luna e o un banner uriaș.
luna coboară
înspre pământ ca un glonte.

tu plutești în mareea grasă și uleioasă
a nerăbdării.

să scrii poemul
fără nicio normă. fără nicio abatere
de la adevăr.

ai desenat cândva un copil spânzurat
pe un perete de baie.

un copil ucis cu pietre.

un copil fără mamă.

de atunci
încerci să ștergi cu buretele.

praful se amestecă cu pletele tale
e o noapte în care meditația te
salvează.

cum se văd norii grei în întuneric
daca nu e lumină.

am plecat cândva departe de tine
și acum copilul mă strigă să vin înapoi.

scriu cu italic bold :
acesta e copilul ucis cu pietre

scriu cu underline score:
acesta e copilul fără mamă

locuiesc amândoi într-o lume absurdă
colorată în magenta.

scriu. acest text îmi aparține. current status. APPPROVED.

am fost cândva un copil spânzurat într-o sală de baie mizeră
a unei lumi îndoită de frică.

cineva m-a fotografiat apoi au pus pozele peste tot.
ca și cum aș fi fost un simplu câine dat dispărut.

cineva avea grijă de mine. cineva mă mângâia. cineva mă spăla. mă îmbrăca.

la sfârșit mi-au pus o zgardă cu un nume frumos.
au desenat o casă. o familie. o stradă lungă pietruită
într-o noapte întunecoasă.

soldații încep să împuște. a venit iar războiul.
la sfârșit mă gândesc la moarte.

ziua devine din ce în ce mai anevoioasă.
pe zgardă nu mai scrie nimic altceva.

nicio țară. nici un număr. nici o adresă.
doar desenele colorate frumos în magenta

au rămas. curent status. a râmas APPROVED.