Din îngerul ce ieri traversa cerul
Pe care l-am strivit cu coada cometei,
Azi, când am revenit pe aceeași trecere,
Mai rămăsese doar o pată de sânge
Care amintea de zborul nătâng
Cu care se târa prin sfere.

Atunci când îngerii mor călcați de comete
Mormântul acestora nu este însemnat cu pietre,
Ci cu umbre ruginii întinse ca amintiri din care
Se prefac peste asfalt urme în deveniri
Împrăștiate de roți cauciucate
Care consumă rostogoliri.

Îngerul ce traversa ieri prin cer
Azi, în sufletul meu a devenit faun
Înnebunit de dorința oarbă de însămânțare
Alergând, îngurgitând adânc de căderi
Dintr-o pură-întâmplare.