|
agonia francais v3 |
Agonia.Net | Règles | Mission | Contact | Inscris-toi | ||||
|
|
| |||||
| Article Communautés Concours Essai Multimédia Personnelles Poèmes Presse Prose _QUOTE Scénario Spécial | ||||||
![]() |
|
|||||
agonia ![]()
■ Ballade pour Lucille Contact |
Les commentaires des membres
Visualisations: 2028
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-05-02 | [Ce texte devrait être lu en romana] | Pe cât de mult am iubit-o pe atât mi-a fost frică de ea, chiar dacă amintindu-mi-o devin nostalgic. Stătea cuminte în grădina blocului când veneam seara acasă, în razele lunii scânteia cu reflexe metalice și deși tăcea, aveam teama în suflet. Mă îngrozea ca un monstru, ce abia aștepta un moment de slăbiciune. A doua zi urma să deschid portiera și să urc la volan. O conduceam mereu cu acceleratorul la podea, încât oricând puteam pierde controlul asupra ei. Înghițeam cenușiul șoselei cu dungi albe, parcă pregătindu-mă pentru raliu. Odată chiar am ieșit cu ea în decor și m-am oprit în iarbă, lângă un monument funerar a doi motocicliști ce și-au găsit în acea curbă sfârșitul. Tata îmi dăduse mașina până la 12 ziua, plecasem cu niște colegi să vizităm o prietenă din Cugir, dar am avut neșansa să prindem o ploaie torențială, și m-am întors la 12 noaptea, fără niciuna. ”Am ieșit în decor”, i-am spus tatei în ușă, ”cum adică?” m-a certat fără chef de glumă. I-am povestit, s-a supărat, ne-am dus la culcare. A trecut un timp până am reparat-o. Dar când veneam seara acasă și stătea cuminte lângă hortensii o priveam ca pe un monstru, mă străbăteau fiori, îmi era frică. Eram adolescent. Era o Dacie. 8 iunie 2022
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| La maison de la litérature | |||||||||
La reproduction de tout text appartenant au portal sans notre permission est strictement interdite.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politique de publication et confidetialité