Când sufletul plânge de dor,
Trimit dorul de-acasă
Aleargă încoace încolo...
Se-ntoarce mereu
Cu amintiri curcubeu
Le-așează pe suflet
Buchet, imperfect.

Când sufletul doare,
Trimit tristețea de-acasă
Se-așează pe pervaz
O scutur cu privirea tăioasă,
Se-așează pe prag
O mătur cu indiferenţa,
La poarta casei poposește,
Mereu se-ntoarce
De timp potrivită.

Când visele mă poarta
Pe căi liniștite,
Prin unghere doldora de nimic
Și somnul îl transformă-n veghe
Privesc pe fereastră,
Călătorește gândul
Și-aduce cu el
Alte vise,
Colorate,
Matate.

Când toate trăirile dor,
Alerg
De fiecare dată acasă.
Mereu m-așteaptă-n pridvor
Un vis,
Un dor,
O tristețe că nu-i,
Bucuria că încă,
Și gândul că parca.
Pe toate le simt
Prea mult,
Prea puțin.

Viață,
Miere presărată,
Mult pelin.