Că pe pământ îs viciile-nalte
Un încă morb ne ţine-n paradisuri
Bolnavi de astfel ţeluri, da-n abisuri
Ni-i zborul jos şi în păşiri pe-asfalt e.

În ochii gurii noastre şed înscrisuri
Făcute de vecie să tresalte
Dar mult ne pierdem în eresuri alte
De gândul zămisleşte-adânc în visuri.

Plimbându-mă tiptil prin vagi alesuri
Mi-i mâna plină de fragil cules
Şi spre naiv îmi dă peniţa ghesuri.

Cuvântul cu lumină-n umbre dres,
O mică nemurire-n înţelesuri
M-atinge cu o rază rară des.