dulce cunoaștere, ca mierea polifloră,
m-a făcut să cred că viața-i o minune,
că din întuneric răsare o auroră,
lumina blândă să pătrundă în genune.

speranța mea mocnește ca un tăciune,
și cuprind cerul cu o credință majoră,
cu multă smerenie înalț o rugăciune,
când imaculată când multicoloră.

am găsit spre stele mirabile poteci,
să vorbesc cu ele în dulcele grai,
nu-s nici ignorante nu sunt nici reci,
din străluciri împrăștie vibrații de rai.

mă simt în lume un arbore bonsai,
mă vor crește sevele minunatului plai.