ce tîmpit am fost că nu am înțeles
că în teorema lui pitagora erai tu.
că suma catetelor eram doi proști
și ipotenuza erai tu.

ce tîmpit am fost că nu am înțeles
că în cele opt minute cît îi ia soarelui să ajungă
pe pielea ta să te bronzeze nu am pus o vorbă
bună, să îți rămînă, că în opt minute
universul era deja întreg.

ce tîmpit am fost, că nu l-am înțeles pe heidegger
că dasainul e reprezentarea mea și că trebuia să te iubesc
așa de tare că dacă m-ar fi ars pe rug flăcările ar fi avut
chipul tău

cît de tîmpit am fost să cred că tu nu exiști
cu toate că scoteam apă din fîntînă, rece, răcoroasă
oare se poate spune despre apă că e frumoasă, nu
tu erai universul și eu eram extraterestrul
abia acum știu că te iubesc

cît de tîmpit am fost să nu înțeleg
că eram amîndoi pe o navetă spațială
și ca în galapagos, de noi ținea omenirea.