pe toate drumurile-s semne și indicii,
că lumea-i un ospiciu cu descreierați,
i-au creat naturii grave prejudicii,
au și arborii ochii înlăcrimați.

apele-s otrăvite, aerul este toxic,
pe cupola lumii lumina suspină,
rațiunea mea hrănită de lexic
nu mai înțelege lumea asta haină.

consolidez cu codrul relația fraternă,
ramuri, trunchiuri, înfrunzire contemplu,
lui îi datorez transformarea internă,
iubirea-i fremătândă o am ca exemplu.

liniște cu suflu pur mi-au dar pur și simplu,
în sufletul codrului mă simt ca în templu.