cînd a aflat că există oameni care nu gîndesc.
cum spun eu, incredibil, cînd văd oameni care nu iubesc.
gîndirea și iubirea sunt complementare
ca lumina și întunericul sau viața și moartea.

așadar, omul nu e o trestie gînditoare.
după logica lui aristotel, unii oameni nu sunt nici măcar trestii.
sunt furtuni, copaci doborîți
la pămînt. trestia e ca bețivul care se trezește din băutură.
iubirea nu poate fi smulsă din inimă, nici din gîndire.

ceața se risipește, ceara își schimbă forma.
eu nu am îndoială. gîndesc, iubesc, exist.