în drum spre apus
pe cărăruie
un om mă ținea de mână
nu eram orb
nici sfânt
dar un om mă ținea de mână
nu i-am cerut nimic
nu mi-a dat nimic
dar un om mă ținea de mână
și soarele cobora
cobora în timp ce un om mă ținea de mână
nu știam ce să-i spun
fabricam cuvintele din mers
în dinți le mestecam
înghițeam durerile lui
pe ale mele izbuteam să le prefac
între timp omul care mă ținea de mână mi-a spus
să-mi așez durerile în palma lui
îi era foame
n-aveam cu ce altceva să-l hrănesc
și
pentru că mă ținea de mână
i-am dat toate durerile mele
în dinți le-a sfărâmat
și am mers amândoi mai departe