Ziua în care m-am născut nu mai există
doar o femeie în a cărei trup s-au trasat granițe
din vara lui ‘89 până astăzi.

La început am văzut lumea în poze alb negru
apoi Dumnezeu a atins-o și culorile au început să lăcrimeze.
Chiar eu am fost trecutul unei lacrimi, cu o mamă tânără și frumusețe neînvinsă. Când venea vremea, căutam ticăitul cu inimi și curând toate pădurile se întunecau ca o suflare în lumânări.
De atunci am crescut mai mult în inima mea
prin locuri ascunse, cărând cărți într-o pungă de rafie kilometri întregi

la mulți ani palmelor tăiate
la mulți ani fericire născută-n dureri
rochiile mele cresc mai repede decât pot visa
la urmă viața cărților

și gândul că fiecare picătură de sânge ascunde o poveste.