uneori visurile se reazimă de o fereastră devin lungi cum umbra femeii pe un perete lenevesc cu gândul la o alta fereastră pe unde, într-o zi se vor scurge albe, neprihănite ai sa te întrebi e visul meu, oare? numai vântul ce le înghite nemestecat ar putea ști, prietene te poți considera un naufragiat fericit e vremea să căutăm o insulă în apa asta de cuvinte mă simt incomod mai bine o tăcere lungă cum umbra femeii pe un perete când stă de vorbă cu lumina și lasă o fereastră deschisă ca să intre visul tău singular, fosforescent,vegetal...