UCIDE, DACĂ EȘTI BĂRBAT!
Negru păcat să mori din dragoste poprită!
Ucide, dacă ești bărbat!
Adună munți de flori de măr și-astupă lumea ipocrită,
Nu-i da răsuflu, stinge-i glasul ce-aduce vorba opărită.
Dintr-ale crinilor petale nădește lanțuri și năvoade,
Și leagă-i strâns, nimeni vreodat de-acum să se sloboade,
Și-ai să te lepezi de păcat!

Neagră ursită să mori cu capu-n jos plecat!
Ucide, dacă ești bărbat!
Căci țarna se urzește din oase cu sânge-amestecat,
ÃŽn dans de baionete, sub steagul ridicat,
La vreme de urgie și timp de spintecat,
Nu plecăciuni perverse la clipă de pușcat,
Dacă mai vrei să fii bărbat!

Zoioasă-i calea în genunchi, ca slugă înjugată!
Ucide, dacă ești bărbat!
Chiar sângerând, tu să stai drept în lumea asta renegată,
Iar pe dușmani și trădători să-i cați la beregată,
Căci nu e loc de-ngăduință ci-i dreaptă judecată,
Și când, de rele și de răi, te vei fi vindecat,
Atunci abia vei fi bărbat!