Sfârşit de vară, şoaptă-ntristătoare,
De-acuma ne vom veseli cu vinul
Şi sângele va plânge-n plăgi, deplinul
Şi-n criptă-i drum de vreme care moare.

Să-mi râureresc pe la izvor pelinul
Mai curge-n lene raza cea de soare
Dar cucuruzul vine, toamna doare
Cu Măru-n pom îndestula, divinul.

Cuvântu-n foi, redus la iernii formă
Alunecă spre ultimul atom
Din glăsuirea cea de linişte, enormă.

Păcatul scris deja-i autonom
Şi zarva într-o pace se transformă
Icoana însă are chip de om.