Am obosit
Am obosit să privesc la orbirea celorlalți
Acești ceilalți acceptă în viață doar plăcerea
și nu au răni de legat

Am așteptat în fața hârtiei de scris
Am așteptat măcar un cuvânt
să impresioneze
să spulbere tăcerea
să mă calce pe nervii deja întinși
să umple paharul bun de dus la gură
Surâd...
Poate observă o urmă de iritare
ceva să-l scape din încurcătură
Am obosit
și, în final,
îmi pierd speranța
că va avea imaginație

Bat clopotele
Trece trenul
Intră un vapor în port
În orașul care doarme
își scuipă hamalii în palme...