noiembrie
lucrurile importante mor în mine
bruma străluceşte de-acum pînă tîrziu
lăsînd în urmă sunetul unei cutii muzicale
şi impresia că aici începe alt drum
în cer o gaură un capăt de tunel
umplut cu vid
alt capăt umbra mea

noiembrie
evoluţia fluturilor a luat-o razna
în fiecare gogoaşă cresc amintiri în care mă pîndesc
cadavre de liliac
acoperite cu pulbere de gheaţă

spun în şoaptă
mi-e teamă de singurătate
aburul respiraţiei îngheaţă în miros fad cu cireşe
timpul s-a blocat o clipire
să-ţi reţină chipul

mi-e frig hainele astea-s prea mari
mă ghemuiesc în mine ca în bocancii lăsaţi de un frate uriaş
cel pe care mi-ar fi plăcut să-l cheme emanuel
şi nu l-am avut niciodată
să mă ia în braţe în clipele astea
să mă ducă dincolo de şoseaua în formă de gard
să mă apere de mine însumi

noiembrie în piele de căţea flămîndă
vicioasă
durere identică în sine şi cu sine
o căţea care-şi leapădă puii în venele mele
transfuzie perpetuă cu nervul iertării
din ochiul fratelui meu nenăscut

noiembrie
cît vara cît anul care vine
noiembrie
cît o rugă neîmplinită

noiembrie
nori groşi tăiaţi din ceaţă de mercur
ploaia interminabilă de cerneală topită
şi-o linişte ca atunci cînd îţi taci iubirea
sub un stejar ce lasă umbre de salcie

noiembrie reavăn îmi întinereşte pe trup
zilele se desprind asemenea frunzelor
uscate în cărţi răvăşite de vînt

noiembrie
din fum de ţigară compun cîntece
pentru furnici
şi viaţa e mucegaiul ce stinge o gutuie