voi să mă credeți, când vă mint,
că toate-s bune - și-or mai fi -
că beau cu îngerii absint
și particip la neversea.

departe și aproape, totuși,
într-un demers cotidian,
apar, pe plaje, dintre lotuși,
ca un motiv egipțian;

ca un căutător frivol,
ce se afundă-n redundanțe
când las, talazurilor, gol,
șezlongul marilor speranțe...

în vremea asta, orice-ar fi,
voi să mă credeți, pe cuvânt,
că trag în fiecare zi
curent la morile de vânt,

că sunt un don quijote care
scurtează, din priviri, distanța
și vine, către voi, călare,
în hainele lui sancho panza.