amintirile, iubirea este tot ce am,
comorile de suflet, prețioase psihoze,
păstrate cu grijă în albumul cu poze,
alături de lumina pătrunsă pe geam.

că te-am pierdut iubite mi-e greu să accept,
ai fost soarele meu blând, tandru, iubitor,
a mai rămas mirosul tău în dormitor,
cu toate visurile în care te aștept.

este noapte și nu pot să adorm,
nu mă lasă tristețea amară,
lăcrimează și cerneala-n călimară,
slova vrea în fericire s-o transform.

inima te cheamă, îi lipsești enorm,
ceasul singurătății suspină uniform.