- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Se înalță peste ani la marginea drumului
și trunchiul și-l îngroașă
în torentele ploilor,
și mi-amintesc,
copil fiind atunci,
cum am crescut
la umbra înălțimii lui,
cum am învățat
să-nfrunt vijelii și furtuni,
asemeni tinereții lui fragede;
acum îi privesc bătrânețile
mai vechi decât ale mele,
mai reci și mai triste,
îi privesc crengile uscate
ce-i macină trunchiul,
în care copii nebunatici
bat cuie să se suie în scară
spre foșnetul lui
adormit și bolnav,
și șters de-acum
de pe harta trăiniciei noastre.