România,numele tău pare banal
Precum o scamatorie ce are loc
În fața tuturor
Fără ca nimeni să înțeleagă
Ce a vrut magicianul.
România, chipul tău
Are mai multe fețe,
Unele hidoase, altele angelice,
Cu o doză mare
De optimism fatalist.
România, azi ai mai puțini oameni,
Zilele tale au uneori
Aer de doliu
Întrerupt de țipetele
Copiilor ce nu te cunosc.
România, ești tânără
Pe un continent bătrân
Și bătrână într-o lume tânără,
Nu te lăsa ispitită
De tot ce e nou.
România, oasele tale
Au fost sfărâmate
De prea multe ori.
România,arată-ne încă o dată
Că din noroi și cenușă,
Din suferință și credință,
Se naște întotdeauna
Speranța.