La voia întâmplării şi la inspiraţia clipei Voiajul continuă cu o integrală curbilinie care nu depinde de drum ci doar de capetele Atunci și Acum, ambele cu Da și Nu în împăcare, la Pescăria de la Mare…

Cândva, la cascadă, ți-am scris o scrisoare cu rază de soare
După care, peste câteva săptămâni, ți-am scris alta, cu rază de lună
Acum îți scriu o scrisoare cu raza de stele căzătoare
Nu degeaba ești Fata Zâmbitoare, ieșită din mare
Din Rodador, Tu, Dor, din când în când, îmi scrii o scrisoare
Care, cu pescărușii mei voiajori, ajung toate la mine, la Pescăria de la mare
Ca scrisoarea de azi, sau ca cea de alaltăieri, când ai venit să-mi ceri
Un tablou, cât de mic, doar să fie pictat de mine, să mă simți lângă tine...

Arcadele Tympului fac joc secund cu Arcadele Pontice de acum un an. Fiecare amănunt contează. Hai, bea-ţi cafeaua că se răceşte. Ştii să ghiceşti în cafea? Nu ghicesc. În ceaşca de cafea, citesc formele lăsate de zaţ. Nu inventez, nu trişez. Formele vorbesc singure. Uită-te şi tu şi-ai să vezi…

“noi n-avem chip și nici același zeu,
picurăm mirări în plicuri de lavandă
dar astăzi Afroditei îi scriu numai eu
și îi închin parfumata ofrandă.

noi n-avem voci și nici aceleași lacrimi
iar câmpurile mov doar eu le mai respir,
am împărțit cândva mistuitoare patimi
și am băut, naivi, dulceagul elixir...”

Constanța, Marți, 19 Decembrie, 2023